Romania-cel mai frumos loc de pe pamant- pacat ca e populata...

Niciodata nu mi-am imaginat ca tara noastra poate sa fie chiar atat de frumoasa. Nu am vazut decat o mica parte din ea, dar nu pot sa nu imi exprim admiratia fata de frumusetile pe care le afiseaza, fara nicio rezerva, oricui are putin timp sa le admire...

Am fost in urma cu doua saptamani in Moldova. Nu Republica Moldova... Moldova noastra, aia a urmasilor lui Stefan cel Mare. Minunatiile pe care le-am vazut acolo chiar sunt foarte greu de exprimat in cuvine. Am sa incerc totusi...

Piatra Neamt-prima oprire

In secunda doi dupa ce am ajuns in Piatra Neamt m-am bagat in seama cu localnicii doar pentru a-i auzi cum vorbesc. Orasul Piatra Neamt mi s-a parut unul atat de linistit incat pentru un moment am crezut ca am intrat intr-o alta lume. Plecata direct ritmul mult prea alert al Bucurestiului, aici am gasit un "Taram al linistii", fara nicio exagerare. Oamenii traiau parca intr-o alta lume, iar pentru ei timpul curgea mult mai greu decat ne-am putea da noi seama. In primul rand nu am auzit pe nimeni clacsonand daca dupa 5-6 secunde cel care era primul la semafor, nu se miscase de pe loc...poate avea omul probleme cu masina. Daca te rataceai oamenii aveau timp sa iti explice in ce directie sa mergi, cu lux de amanunte chiar, apoi iti urau "drum bun!" WAW!!!

Hanul Ancutei- la fel ca originalul

Am ajuns la Hanul Ancutei doar pentru a manca ceva si a vedea daca e la fel ca cel din povestirile lui Sadoveanu. Asa era!

La intrare ne-a intampinat un tanar imbracat in costum national. Ne-a condus in han. Aici am intrat in povestea sadoviana. Mesele erau aranjate astfel incat toata lumea sa vada pe toata lumea. Lautarii asteptau sa li se dea tonul, iar hangita, pe care nu o mai cheama Ancuta, era tot frumosa si amabila cu oamenii. Dupa ce am cascat ochii, la propriu, ca la niste icoane, am hotarat sa mergem pe terasa. Acolo chelnerul, de fapt insotitorul nostru in turul hanului, ne-a explicat ca aceasta cladire se afla exact pe vechea locatie a Hanului Ancutei, care in timpul razboiului a fost demolat deoarece proprietarul nu mai putea plati taxele. Acum a fost ridicat din fonduri europene si este considerat un soi de monument istoric. In fine am mancat ceva din bucataria moldoveneasca...o ciorba de nushce si un fel de tochitura cu mamaliga... Foarte bune, dar portiile cam mari. La un moment dat, ca sa ne dam seama ca suntem in Romania zilelor noastre, la han au poposit doua Jeepuri si un BMW, din care au coborat o ceata de flacai si fete. Ca si pe vremea fostului han, unde drumetii spuneau tot felul de povesti si tinerii nostri incepusera sa povesteasca ei... cum s-au facut "muci" la cheful din seara trecuta, sau cum au prins-o pe una in wc la nushce club cand facea sex oral unuia. bine eu v-am povestit varianta cenzurata. In fine am mancat repede si am plecat spre Humulesti, unde Ion Creanga avea sa ne spuna cateva povesti....

Casa lui Ion Creanga - cu motocei de crapau pisicile jucandu-se...

Cu 2 lei de persoana am intrat in casa lui Ion Creanga...unde a crescut el, in camera unde lega mama lui motocei la horn de crapau matele jucandu-se cu ei. Acolo turistii se inghesuiau care mai de care sa faca poze ba in patul in care a dormit Nica, ba cu hornul, ba cu cine mai stie ce obiecte de mobilier.
Cheile Bicazului-frumos apreciat doar de straini

Din Piatra Neamt am pornit pe cheile Bicazului. Minunat! Doar atat pot sa spun. O frumusete rara pe care nu o meritam.... Zidurile de stanca parca stateau sa se inchida peste drumul care abia se strecura prin munte... un paraias se scurgea vesel si zglobiu spaland pietrele ca pe niste perle... Si sute de turisti straini care apreciaza, pe bani grei, ceea ce noi avem gratis.

Manastirea Neamtului- doar pentru pupat icoane

Am ajuns foarte repede la Manastirea Neamtului. Dupa ce am trecut prin turul de pupat icoane si aprins lumanari pentru tot neamul, prietenii, cunoscutii si necunoscutii si am cumparat cateva suveniruri, cica sfintite, am iesit repede, ca de loicasul sfant e mai mult pentru sfinti si evlaviosi... Afara, ce sa vezi... Un popa care astepta cu o galetusa cu apa si un busuioc in mana, sa sfiinteasca cineva ceva. Masinile de zeci sau chiar mii de euro ale vizitatorilor....

Rezervatia de zimbrii - pe duca

Evident ca nu puteam rata rezeravtia de zimbri. Era deja seara, dar lumea venea. Cu doi lei am intrat doua persoane. ceea ce am vazut aici m-a ingrozit pur si simplu. Caprioare, cerbi, pauni, fazani, ursi si, bineinteles zimbrii, traiau de pe o zi pe alta, in conditii greu de imaginat. Din ochii lor parca se scrurgeau lacrimi si doar nu aveau cuvinte sa spuna ca le e foame sau ca nu mai pot trai asha si ca mai bine le-ar fi in libertate, chiar daca ar fi in pericol.

Erau patru zimbri si doi pui. Stateau toti la o iesle si mancau niste paie, cred. Cativa stropi de ploaie facusera ca pamantul care tinea probabil in loc de podea sa se transforme intr-o mocirla. Alte cateva paie le serveau drept asternut zimbrisorilor. Unul dintre zimbrii adulti nu a mai putut suporta si s-a repezit la un grup de copii care venisera cu invatatoarea in vizita. Nu le-a facut niciun rau deoarece intre ei si animale era un gard de sarma. Se saturase probabil ca lumea sa ii priveasca tot timpul ca o specie pe cale de disparitie si se mai saturasera sa fie tot timpul la cheremul vizitatorilor... pentru un leu de persoana.... si ei sunt simbolul Romaniei...sau au fost...