Am trecut acum câteva zile printr-un hipermarket din București. Mai exact din Sectorul 6. Și mai exact, în cartierul Crângași. Nu vreau să-i fac reclamă sau anti-reclamă așa că nu o sa-i spun numele. Pot doar să spun că a fost inaugurat pe 4 decembrie 2012. În fine, nu despre acest hipermarket este vorba...nu acum.
Pe galeria hipermarketului sunt mai multe magazine de haine, de pantofi, de electronice și electrocasnice, farmacii, etc.
Vreau să vă povestesc puțin despre două vânzătoare. Una lucrează, încă, la un magazin de încălțăminte, cealaltă e un fel de farmacistă sau vânzătoare la o farmacie naturistă, nu mi-am dat seama exact. Este mai puțin important. Cea de la încălțăminte stătea pe o băncuță în fața magazinului, celalată, în ușa farmaciei. Vorbeau. Despre ce? Despre clienți și cât de plictisitoare este munca lor.
Vânzătoarea de la farmacie: Fată, să mor eu, zici că suntem la muzeu. Vine lumea, se uită și pleacă!
Vânzătoarea de la încălțăminte, arătând cu dispreț spre magazinul cu doi ”privitori”, acum foști posibil cumpărători: Da, fată, chiar că. Mă gândeam să tai bilete la intrare. Nu cumpără nimeni nimic. Pe bune. La ce dracu or fi intrând dacă nu cumpără nimic?
Mi-ar fi plăcut tare mult ca angajatorii celor două fufe plictisite să fi trecut prin zonă și să fi auzit cum vorbeau plictisite despre clienți. Și credeți-mă, ar fi auzit discuția de pe scările rulante (cele două magazine sunt amplasate în această zonă).
Acum să le spun domnițelor de ce vin cumpărătorii ca la muzeu:
- În primul rând încălțămintea este de extrem de proastă calitate. Vezi asta doar când te apropii de raft. Prețurile sunt extrem de mari pentru calitatea mărfii. Evident că se uită și pleacă.
- În al doilea rând, dacă vrei să vinzi, nu stai ca vaca pe bancă și vorbești cu ”vecina” de magazin despre clienții care nu-ți cumpără ție rahaturile alea de produse. Și mai ales nu faci asta când sunt ei de față sau când prin spatele tău trec mulți alți posibil potențiali clienți.
- În al treilea rând (pentru vânzătoarea de la farmacie), dacă tu stai în ușă ca găina pe ou, să vorbești cu vaca de pe bancă, de ce te aștepți să-ți intre clienți? Păi pe unde să intre, prin geam?
Pe galeria hipermarketului sunt mai multe magazine de haine, de pantofi, de electronice și electrocasnice, farmacii, etc.
Vreau să vă povestesc puțin despre două vânzătoare. Una lucrează, încă, la un magazin de încălțăminte, cealaltă e un fel de farmacistă sau vânzătoare la o farmacie naturistă, nu mi-am dat seama exact. Este mai puțin important. Cea de la încălțăminte stătea pe o băncuță în fața magazinului, celalată, în ușa farmaciei. Vorbeau. Despre ce? Despre clienți și cât de plictisitoare este munca lor.
Vânzătoarea de la farmacie: Fată, să mor eu, zici că suntem la muzeu. Vine lumea, se uită și pleacă!
Vânzătoarea de la încălțăminte, arătând cu dispreț spre magazinul cu doi ”privitori”, acum foști posibil cumpărători: Da, fată, chiar că. Mă gândeam să tai bilete la intrare. Nu cumpără nimeni nimic. Pe bune. La ce dracu or fi intrând dacă nu cumpără nimic?
Mi-ar fi plăcut tare mult ca angajatorii celor două fufe plictisite să fi trecut prin zonă și să fi auzit cum vorbeau plictisite despre clienți. Și credeți-mă, ar fi auzit discuția de pe scările rulante (cele două magazine sunt amplasate în această zonă).
Acum să le spun domnițelor de ce vin cumpărătorii ca la muzeu:
- În primul rând încălțămintea este de extrem de proastă calitate. Vezi asta doar când te apropii de raft. Prețurile sunt extrem de mari pentru calitatea mărfii. Evident că se uită și pleacă.
- În al doilea rând, dacă vrei să vinzi, nu stai ca vaca pe bancă și vorbești cu ”vecina” de magazin despre clienții care nu-ți cumpără ție rahaturile alea de produse. Și mai ales nu faci asta când sunt ei de față sau când prin spatele tău trec mulți alți posibil potențiali clienți.
- În al treilea rând (pentru vânzătoarea de la farmacie), dacă tu stai în ușă ca găina pe ou, să vorbești cu vaca de pe bancă, de ce te aștepți să-ți intre clienți? Păi pe unde să intre, prin geam?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu