vineri, 6 noiembrie 2015

#Colectiv #Fortastrazii #oriceoricumoriunde

Mă tot gândesc... Mă gândesc dacă, după ce s-a spus aproape tot despre tragedia de la Clubul Colectiv, mai are rost să înşir şi eu nişte cuvinte pe un blog. Mă gândesc dacă, după ce vocea străzii a dus la demisia Guvernului, aş mai putea să comentez ceva demn de luat în seamă. Nu. De fapt ...

Nu am fost în stradă. Nu mă intereseză dacă o să mă puneţi la zid pentru asta. Mi s-a spus de prea multe ori că nu ţin cu poporul, că eu nu vreau să schimbăm sistemul...Că de aia trăim rău în România... Ei bine, nu sunt de acord. Să vă spun de ce.

        În prima seară de proteste am dus o luptă cu mine... Am vrut să ies. Am vrut să strig cât mă ţinea gura ce-mi venea mie în cap. Îmi făcusem o listă cu tot ce aveam de spus în gura mare, în faţa naţiunii. Nu am ieşit. Nu mă condamn. Au ieşit alţii. Aş vrea să cred ca şi pentru mine...

A doua zi Ponta a spus că demisionează. Mă rog...că îşi depune mandatul...tot aia. Mi-am dat seama că nu se va termina aici. Că tinerii vor prinde curaj şi vor vrea sa meargă până la capăt. Nici a doua seară nu am mers. Abia după asta mi-a părut rău. De ce? Pentru că nişte amici mi-au povestit în ziua următoare că "erau unii care se credeau un fel de lideri şi care spuneau: strigaţi aşa...mergeţi acolo...". Amicii mei nu au nicio treabă cu politica şi nici nu mi-ar fi adus asta în discuţie doar pentru a mă face să regret că nu am mers. Pe Facebook au început să curgă, timid, alte mesaje despre manipulare... Nu aş vrea să le cred.
Nu aş putea să văd marea aceea de tineri frumoşi că luptă pentru o cauză pierdută.

Şi da, am tot dreptul să comentez, aici pe blog, orice. Şi pe stradă am dreptul să comentez. Şi oriunde. În urmă cu un an, când am mers să votăm preşedintele....şi ce mai scandal a ieşit...mi s-a spus că tb să merg la vot ca să îmi câştig dreptul să comentez dacă nu îmi convine ceva.  Uite, acum nu-mi convine dacă cineva calcă pe cei 32 de morţi din Clubul Colectiv şi se foloseşte de această nenorocire ca să se agaţe de putere.  Dacă nu ies în stradă nu am dreptul să nu-mi convină? Ba da. Voi comenta orice, oricum, oricând, oriunde.

Când, în urmă cu vreo 12 ani, am plecat în străinătate cu singurul gând că nu voi reveni în ţară, după trei luni mă rugam să aud măcar o înjurătură în româneşte. M-am reîntors. Şi din patriotism sau din prostie nu am mai vrut să plec. Dar mi s-a îndeplinit visul: mi-am auzit atât de multe înjurături...şi toate în româneşte. Şi toate de la nişte oameni incompetenţi. Şi oamenii ăia erau români şi mă înjurau în ţara mea. Acolo unde eu am ales să stau, nu să plec.

Şi eu îmi doresc politicieni cărora să le pese mai întâi de popor. Nu pentru că de aia îi plătim. Din conştiinţă. Că au promis şi trebuie şi ar fi normal să fie aşa, să se ţină de cuvânt.
Din păcate nu mai pot să cred. Şi, în adâncul sufletului meu, încă îmi doresc să mă înşel. Şi dacă tot mi se îndeplinesc aşa dorinţele, îmi doresc să nu am dreptate şi să se schimbe totul în bine. Promit că, dacă se întâmplă asta, o să îmi cer scuze.

Până atunci...să se odihnească în pace cei care au murit nevinovaţi!