vineri, 28 martie 2008
Murim de dragul demnitarilor, in preajma summitului NATO
Joi, ora 16 si ceva. Strada Kiseleff din Capitala. O gramada de politisti stresati ca vine coloana oficiala a lui Tariceanu, dirijau traficul in draci. La nici cinci metri de ei, un Audi A6, condus de Ana-MAria S.,din sectorul 3, lovea in plin o tânara studenta în vârsta de 20 de ani. Tatiana - asa o cheama pe fata care si-a permis sa traverseze pe trecerea de pietoni, cu doar cateva zeci de minute inainte de a-si plimba Tariceanu curu in masina SPP-ului, pe culoarul unic NATO. Politistii nu s-au miscat din loc pana nu a trecut coloana primului ministru, desi pe scuarul din mijlocul soselei, zacea intr-o balta de sange, fata accidentata. Abia mai respira. Pe strada se zareau ochelarii ei, striviti de masinile dirijate de "oamenii legii". Dupa 20 de minute de la accident a venit si ambulanta, la trei minute dupa ce Tariceanu trecuse. Fata nu mai avea puls. Murise de dragul premierului. Brandul Politiei Romane, "Siguranta si incredere", a fost inca odata patat de sange nevinovat. Oare atat de mult ne-a luat mintile summitul asta NATO? Ne omoram intre noi doar pentru a deschide calea demnitarilor? Soferita care a ucis-o pe tanara, nu mai putea sa vorbeasca de nervi ca si-a lovit masina. Isi apara nevinovatia si astepta sa se dea verdictul: "mortul e de vina!" Ma intreb daca primul ministru a stiut, desi putea sa vada pe geam - ca doar nu i-a intors sepepistul capul - ca pentru el si din nesimtirea politiei, a murit cineva. "Anchetatorii" accidentului s-au multumit sa dea urmatoarea varianta: "În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că cei trei agenţi de poliţie rutieră sosiţi la faţa locului au acţionat conform procedurilor şi normelor interne (acestea au fost stabilite inclusiv pe baza protocoalelor încheiate cu Salvarea şi sunt conforme cu procedurile practicate în ţări ale Uniunii Europene). Numai ca siguranta summitului era sa-i victimizeze si pe politisti...macar.... Vineri, pe DN1, in apropiere de Metro, un agent de circulatie, de 23 de ani, detasat din Galati pentru summit, a fost lovit de un Logan. Politistul nu a patit nimic, ba mai mult, dupa cateva minute a trecut din nou la dirijat. Imaginile crimei de pe kiseleff pe link-ul: http://www.youtube.com/watch?v=nQ6qDQUVNdw . Nu mai am cuvinte. Voi mai aveti?
marți, 25 martie 2008
Bucuresti-Provincie
Cum vad bucurestenii prvincialii?- niste tarani nespalati care nu stiu sa se poarte si sa vorbeasca "corect".
-Provincialii sunt recunoscuti usor dupa pronuntie, in functie de zona de unde vin...
- niste oameni care fac orice sa se afirme..inclusiv sa munceasca peste program sau pe bani putini. De altfel, majoritatea provincialilor chiar asta gasesc in Bucuresti: oase rupte pe bani putini care, evident ca nu i-ar fi putut castiga la ei acasa, dar nici aici nu pot sa traiasca decent....
- cei mai multi dintre ei cunosc foarte bine repertoriul lui Gutza, Vijelie sau Minune, dar recunosc imediat vocea Mariei Ciobanu, a lui Dolanescu, Furdui-Iancu sau Vicoveanca, fara sa le fie rusine ca asculta si altceva decat hause, sau alte zbanganeli de creier.
- cand vin in Bucuresti, provincialii privesc la edificiile istorice ca la icoane, iar cand vad aterizand sau decoland avioane exclama " mama ce mare e!".
-Provincialii intra in supermarcheturi mai mult sa le vada cum arata in interior si sa se plimbe cu carutzu printre rafturi.
- cand vad un actor cunoscut, un sportiv sau un cantaret provincialii cer autografe pentru tot neamul si multi se pozeaza cu ei...
Cum ii vad provincialii pe bucuresteni?
- niste ingamfati care vorbesc "din gat" pentru a parea mai interesanti.
-In fata unui provincial, bucuresteanul se da mult mai destept decat este de fapt si afiseaza un aer superior.
- niciun bucurestean nu recunoaste ca asculta manele sau populara, iar cand este prins in flagrant da vina pe faptul ca a fost beat si oricum nu mai stia ce face.
-rock-ul este pentru majoritatea bucurestenilor doar o metoda de a parea cult sau cool, iar hainele pe care le poarte nu sunt de cele mai multe ori cele care le vin bine, dar pentru ca sunt in Capitala, e mishto sa se imbrace nashpa.
-bucurestenii injura, fumeaza pe strada, se impusca, se taie cu sabiile, etc, pe cand in provincie fac asta doar tiganii.
-bucurestenii umplu cosurile si carucioarele la supermarcheturi doar pentru a parea ca "au cu ce", chiar daca cea mai mare parte din ceea ce au cumparat nu le este de niciun folos.
-bucurestenii merg la teatru sau la opera doar pentru ca asha se poarta, chiar daca in timpul piesei sau ariei, majoritatea adorm sau se joaca pe telefoane.
-daca intalnesc pe strada vreo vedeta, nu o baga in seama de culi ce sunt, ca sa dea impresia ca sunt obisnuiti printre "stele", dar li se scrug ochii dupa ele si acasa se luada cu "bai am vazut azi pe cutare vedeta, s-a uitat dupa mine"...
Sfaturi pentru cele doua tabere:
-Istoria, geografia, limba si cultura poporului roman, nu tin de fizte si nici de statutul fiecaruia, chiar daca este bucurestean sau provincial.
-Nu conteaza de unde esti daca vrei sa te afirmi, o sa te afirmi cu siguranta.
-Metallica nu se asculta la o bere cu colegii, rockul in general este ascultat de ingineri si studentii de la Politehnica, in timp ce deseneaza piese de motoare, cu o votca in fata, stiu ei de ce...
-Nu vei fi mai puternic si nici mai interesant daca ameninti, injuri sau te bati pe strada. Niciodata un huligan nu o sa fie apreciat nici macar in grupul lui de prieteni.
Traditia populara este a noastra si trebuie sa o respectam, chiar daca nu suntem de acord cu ea....
sâmbătă, 22 martie 2008
Ce faci Putine!!!!!!!!!! O sa ii omori pe toti?
Un jurnalist de la televiziunea de stat rusească, adica omoalaga TVR-ului in Rusia, a fost găsit ieri-dimineaţă mort în propriul său apartament. Cu doar câteva zile înainte de a fi ucis, jurnalistul a scris pe blogul său că un cotidian din Daghestan i-a interzis publicarea unui material. Începând cu anul 2000, de când Putin a devenit preşedintele Rusiei, peste 12 jurnalişti au fost ucişi la Moscova, fiind victime ale ucigaşilor-plătiţi. Majoritatea scriau despre corupţia din Rusia sau despre crimele ruseşti din Cecenia.
Ilias Shurpaiev a fost găsit mort de catre pompieri. Corpul său prezenta mai multe urme de înjunghiere, iar n jurul gatului a fost gasita o curea. "Cel mai probabil, apartamentul a fost incendiat după uciderea jurnalistului", a anunţat Larisa Krimova, purtător de cuvânt al Canal Unu. Televiziunea de stat Vesti – 24 susţine, citând-o pe una dintre portăresele de la blocul unde locuia Shurpaiev, că acesta a sunat vineri dimineaţă pentru a-i cere să deschidă uşa blocului, pentru ca doi bărbaţi tineri să poată intra.
Motivaţie
Evident ca anchetatorii nu or sa recunoasca vreodata care este motivul real pentru care tanarul jurnalist rus a fost asasinat in apartamentul sau. Departamentul de Investigaţii al procurorului general, ce anchetează crima, susţine că uciderea lui Shurpaiev nu se datorează de fapt, activităţii acestuia de jurnalist. Directorul Canal Unu a anunţat în schimb că postul de televiziune va monitoriza îndeaproape investigaţia. Cu toate acestea, probabil ca la sfarsitul investigatiilor se va "dezvalui" ca acesta crima a fost comisa ori in scop de jaf ori de catre un barbat gelos pe faptul ca acesta ii furase iubita. In niciun caz nu se va confirma influenta politica.
„Sunt un disident"
„Acum sunt un disident", este titlul ultimului material scris de jurnalistul rus pe propriul său blog, după ce patronii unui cotidian din Daghestan îi refuzaseră publicarea unui material. Shurpaiev, în vârstă de 32 de ani, era originar din provincia Daghestan, preponderent musulmană.
Ilias Shurpaiev a fost găsit mort de catre pompieri. Corpul său prezenta mai multe urme de înjunghiere, iar n jurul gatului a fost gasita o curea. "Cel mai probabil, apartamentul a fost incendiat după uciderea jurnalistului", a anunţat Larisa Krimova, purtător de cuvânt al Canal Unu. Televiziunea de stat Vesti – 24 susţine, citând-o pe una dintre portăresele de la blocul unde locuia Shurpaiev, că acesta a sunat vineri dimineaţă pentru a-i cere să deschidă uşa blocului, pentru ca doi bărbaţi tineri să poată intra.
Motivaţie
Evident ca anchetatorii nu or sa recunoasca vreodata care este motivul real pentru care tanarul jurnalist rus a fost asasinat in apartamentul sau. Departamentul de Investigaţii al procurorului general, ce anchetează crima, susţine că uciderea lui Shurpaiev nu se datorează de fapt, activităţii acestuia de jurnalist. Directorul Canal Unu a anunţat în schimb că postul de televiziune va monitoriza îndeaproape investigaţia. Cu toate acestea, probabil ca la sfarsitul investigatiilor se va "dezvalui" ca acesta crima a fost comisa ori in scop de jaf ori de catre un barbat gelos pe faptul ca acesta ii furase iubita. In niciun caz nu se va confirma influenta politica.
„Sunt un disident"
„Acum sunt un disident", este titlul ultimului material scris de jurnalistul rus pe propriul său blog, după ce patronii unui cotidian din Daghestan îi refuzaseră publicarea unui material. Shurpaiev, în vârstă de 32 de ani, era originar din provincia Daghestan, preponderent musulmană.
miercuri, 19 martie 2008
Taricene, treci la munca!
Tariceanu cerseste la Unirii
Mergeam si noi cu politia dupa cersetori prin metrouri, ca asta aveam, ieri, in "agenda". Si deodata...hop! ne cade in plasa ditamai pestele....fix Tariceanu. A... nu este vorba despre Calin Popescu Tariceanu, dar ar putea urma fara nicio problema, o cariera ca a "tizului" sau.... poate ca nu. poate tinteste mai sus, de ce sa îi taiem elanul?
Robert ForianTariceanu (fara "l") este un tânar bucurestean, care practica “un fel de cersetorie”, în zona satiei de metrou Unirii. E un tânar rrom, ca sa zic asa, adica un tzigan cu trup de manechin....înalt, brunet si cu parul lung. Ce mai Joaquin Cortez fara cioc.. Tari' al nostru sustine însa, ca "de fapt este un cerc vicios...waw!" si ceea ce practica el, nu se poate clasifica drept “cersetorie” desi “se încadreaza în aceasta categorie” (ce va spuneam...om politic in devenire). Cei de la sectia de politie Metrou din statia Unirii ne-au povestit ca baiatul a fost amendat de foarte multe ori, iar ieri era la a.... peste douazecea sanctiune. "R.F.T." (ca are ca Tariceanu trei initziale) ne-a declarat, "filozofic" dupa ce ne-a explicat cum se fac fotografiile si dupa ce si-a dat acordul de publicare, în urma vizionarii pozei din aparatul nostru, ca s-a nascut în Bucuresti, dar ca de foarte mult timp a rupt orice legatura cu familia sa. A încercat o perioada sa se descurce pe cont propriu, dar a clacat si a trebuit sa “înghete” un an de facultate pentru a-si câstiga existenta. De fapt, mândretea de baiat se plimba zilnic cu un teanc de pliante în brate, încercând sa le vânda. Daca nu cumpara nimeni si nici nu primeste bani asa, pe ochi frumosi, îi înjura pe oameni de îi spurca. Robert este doar unul dintre zecile de persoane ridicate, ieri, de catre politistii de la statia de metrou Unirii.
Mergeam si noi cu politia dupa cersetori prin metrouri, ca asta aveam, ieri, in "agenda". Si deodata...hop! ne cade in plasa ditamai pestele....fix Tariceanu. A... nu este vorba despre Calin Popescu Tariceanu, dar ar putea urma fara nicio problema, o cariera ca a "tizului" sau.... poate ca nu. poate tinteste mai sus, de ce sa îi taiem elanul?
Robert ForianTariceanu (fara "l") este un tânar bucurestean, care practica “un fel de cersetorie”, în zona satiei de metrou Unirii. E un tânar rrom, ca sa zic asa, adica un tzigan cu trup de manechin....înalt, brunet si cu parul lung. Ce mai Joaquin Cortez fara cioc.. Tari' al nostru sustine însa, ca "de fapt este un cerc vicios...waw!" si ceea ce practica el, nu se poate clasifica drept “cersetorie” desi “se încadreaza în aceasta categorie” (ce va spuneam...om politic in devenire). Cei de la sectia de politie Metrou din statia Unirii ne-au povestit ca baiatul a fost amendat de foarte multe ori, iar ieri era la a.... peste douazecea sanctiune. "R.F.T." (ca are ca Tariceanu trei initziale) ne-a declarat, "filozofic" dupa ce ne-a explicat cum se fac fotografiile si dupa ce si-a dat acordul de publicare, în urma vizionarii pozei din aparatul nostru, ca s-a nascut în Bucuresti, dar ca de foarte mult timp a rupt orice legatura cu familia sa. A încercat o perioada sa se descurce pe cont propriu, dar a clacat si a trebuit sa “înghete” un an de facultate pentru a-si câstiga existenta. De fapt, mândretea de baiat se plimba zilnic cu un teanc de pliante în brate, încercând sa le vânda. Daca nu cumpara nimeni si nici nu primeste bani asa, pe ochi frumosi, îi înjura pe oameni de îi spurca. Robert este doar unul dintre zecile de persoane ridicate, ieri, de catre politistii de la statia de metrou Unirii.
joi, 13 martie 2008
Busuioc, nu mai veni in tara! Nu te meritam!
Costel Busuioc, un zidar român cu opt clase, emigrat în Spania, a fermecat telespectatorii televiziunii publice spaniole. El a câstigat finala concursului "Hijos de Babel" cu un total de 46 de puncte, aflându-se în fruntea clasamentului pe toata durata concursului.
In ciuda calitatilor sale vocale deosebite, Busuioc a refuzat însa oferta de a studia canto la Opera de la Viena, deoarece avea nevoie de bani pentru a-si intretine sotia si cei patru copii. Costel a declarat ca îsi doreste sa râmana definitiv în Spania ca un semn de recunostiinta pentru tara care i-a oferit atât de mult. Câstigând marea finala a concursului, tânarul are un contract cu casa de discuri Sony BMG, care va produce si promova primul sau disc si îi va asigura cei mai buni profesori de canto din Spania.
Povestea românului care a socat întreg continetul cu vocea sa, nu este una dintre cele mai fericite. A plecat din casa parinteasca la vârsta la care alti adolescenti visau doar ca or sa ajunga aviatori, ori cine stie ce vedete. A muncit din greu pentru sa îsi câstige existenta, iar casa în care împreuna cu sotia sa îsi creste cei patru copii, nu este tocmai un palat... In tinerete, Costel Busuioc a pazit oi, a spalat vagoane si a fost maseur la un azil de bâtrani... Apoi a hotarât sa plece la munca în Spania, pentru a-si întretine familia. Aici a lucrat cu ziua pe santier, pâna când prietenii, care l-au auzit cântând, l-au convins sa se înscrie la concursul care l-a facut celebru. De aici a început totul. Dupa câteva ore de dictie si canto, a ajuns sa fie comparat cu Pavarotti. Nu si-a uitat însa niciodata familia, satul de unde a plecat, sau parintii, care nu mai au cuvinte sa îsi exprime fericirea ca fiul lor e cel mai bun. Acum viata lui si a familiei sale s-a schimbat radical. Copiii nu vor mai purta haine invechite, iar sotia sa nu va mai trebui sa renunte la tot pentru a asigura odraslelor un trai cât de cât decent.
A trebuit însa ca un concurs organizat de spanioli sa ne faca sa întelegem ca avem valori printre noi. Iar aceste valori sunt chiar acolo unde ne asteptam mai putin, printre oamenii care îsi castiga pâinea doar prin multa munca. In Spania deja ajunsese vedeta, pe când în tara sa nu il cunostea nimeni. Stia sa cânte si în România, dar nu a fost acceptat nicaieri, pentru ca nu avea studii. Abia acum, când ajuns în elita europeana si strainii îi ofera tot felul de privilegii, s-au trezit si ai lui...românii adica. Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu i-a oferit lui Costel Busuioc o bursa de studii la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.... Basescu l-a felicitat si toata lumea vrea sa-l îmbratiseze. Dar pâna acum a vazut cineva ca are copiii desculti sau ca nu au rechizite pentru scoala? Pe schele în Spania, când începea Busuioc sa cânte, nu mai muncea nimeni. Televiziunile si ziarele straine sunt pline de stiri despre românii care comit tot felul de infractiuni, dar cu toate acestea autoritatile românesti ridica din umeri si le da dreptate. Acum aceleasi televiziuni si ziare îl cauta pe Costel Busuioc sa le dea interviuri. Iar mândria nationala nu mai are margini, ca de, acuma e al nostru, chiar daca al nostru murea de foame pâna sa ajunga sa munceasca pe santierele din Spania.
In ciuda calitatilor sale vocale deosebite, Busuioc a refuzat însa oferta de a studia canto la Opera de la Viena, deoarece avea nevoie de bani pentru a-si intretine sotia si cei patru copii. Costel a declarat ca îsi doreste sa râmana definitiv în Spania ca un semn de recunostiinta pentru tara care i-a oferit atât de mult. Câstigând marea finala a concursului, tânarul are un contract cu casa de discuri Sony BMG, care va produce si promova primul sau disc si îi va asigura cei mai buni profesori de canto din Spania.
Povestea românului care a socat întreg continetul cu vocea sa, nu este una dintre cele mai fericite. A plecat din casa parinteasca la vârsta la care alti adolescenti visau doar ca or sa ajunga aviatori, ori cine stie ce vedete. A muncit din greu pentru sa îsi câstige existenta, iar casa în care împreuna cu sotia sa îsi creste cei patru copii, nu este tocmai un palat... In tinerete, Costel Busuioc a pazit oi, a spalat vagoane si a fost maseur la un azil de bâtrani... Apoi a hotarât sa plece la munca în Spania, pentru a-si întretine familia. Aici a lucrat cu ziua pe santier, pâna când prietenii, care l-au auzit cântând, l-au convins sa se înscrie la concursul care l-a facut celebru. De aici a început totul. Dupa câteva ore de dictie si canto, a ajuns sa fie comparat cu Pavarotti. Nu si-a uitat însa niciodata familia, satul de unde a plecat, sau parintii, care nu mai au cuvinte sa îsi exprime fericirea ca fiul lor e cel mai bun. Acum viata lui si a familiei sale s-a schimbat radical. Copiii nu vor mai purta haine invechite, iar sotia sa nu va mai trebui sa renunte la tot pentru a asigura odraslelor un trai cât de cât decent.
A trebuit însa ca un concurs organizat de spanioli sa ne faca sa întelegem ca avem valori printre noi. Iar aceste valori sunt chiar acolo unde ne asteptam mai putin, printre oamenii care îsi castiga pâinea doar prin multa munca. In Spania deja ajunsese vedeta, pe când în tara sa nu il cunostea nimeni. Stia sa cânte si în România, dar nu a fost acceptat nicaieri, pentru ca nu avea studii. Abia acum, când ajuns în elita europeana si strainii îi ofera tot felul de privilegii, s-au trezit si ai lui...românii adica. Ministrul Culturii si Cultelor, Adrian Iorgulescu i-a oferit lui Costel Busuioc o bursa de studii la Universitatea Nationala de Muzica din Bucuresti.... Basescu l-a felicitat si toata lumea vrea sa-l îmbratiseze. Dar pâna acum a vazut cineva ca are copiii desculti sau ca nu au rechizite pentru scoala? Pe schele în Spania, când începea Busuioc sa cânte, nu mai muncea nimeni. Televiziunile si ziarele straine sunt pline de stiri despre românii care comit tot felul de infractiuni, dar cu toate acestea autoritatile românesti ridica din umeri si le da dreptate. Acum aceleasi televiziuni si ziare îl cauta pe Costel Busuioc sa le dea interviuri. Iar mândria nationala nu mai are margini, ca de, acuma e al nostru, chiar daca al nostru murea de foame pâna sa ajunga sa munceasca pe santierele din Spania.
luni, 10 martie 2008
Francezii iau modelul românesc în politica
Baiatul lui Nicolas Sarkozy e consilier general in Neuilly-sur-Seine... Elena Basescu cat mai are, pana va conduce "Micul Paris"?
Jean Sarkozy, fiul cel mare al presedintelui francez Nicolas Sarkozy, in varsta de 21 de ani, a fost ales ieri in functia de consilier general in Neuilly-sur-Seine, fostul fief al tatalui sau. El a obtinut 52% din voturi, devansandu-i pe candidatii de centru si socialist, la alegerile destinate reinnoirii partiale a adunarilor departamentelor, in aceeasi zi cu alegerile municipale. Candidatura lui Jean Sarkozy a provocat critici din partea opozitiei, care a denuntat instaurarea unei noi "monarhii ereditare". Jean, nascut din prima casatorie a lui Sarkozy, se consacrase initial teatrului, dar pana la urma a decis sa se lanseze in politica, acolo unde tatal sau si-a inceput drumul, cand avea tot in jur de 20 de ani. Victoria fiului lui Sarkozy seamana ca "doua picaturi de apa" cu cea a fiicei lui Basescu. Elena a devenit, din 24 februarie, secretar general al OT-PD-L, cu majoritate de voturi. Bogdan Boza, singurul contracandidat al Elenei Băsescu a fost dat afara din partid.
miercuri, 5 martie 2008
O zi de munca
Tzarrrrr! Dimineata! Dimineata din nou! Nu! Nu vreau! Pur si simplu nu vreau si nu pot! Inca 10 minute. Tzarrrrr! Acum chiar trebuie! Mai stau un pic. Fir-ar al dracului! Juma’ de ora. Cand s-a facut atat? Inca 5 minute! Tzarrrrr! Dus! Cu ce ne imbracam azi? Ce zi e azi? A, da! Trei intalniri! Trebuie ceva elegant. Repede! Sa ne machiem. A, mi-a lasat el o gura de cafea.
Usa, chei, lift, masina, pornim. Trafic. Ce claxoneaza ala ca boul? Ia uite-o si pe aia cum se baga!“Neata!” Start. Parola. Iar o carutza de mailuri. Ce-ar fi daca inainte mi-as asculta melodia lu’ Nouvelle Vague? Suna telefonul. Trebuie sa cobor in meeting. Doua ore pierdute de pomana si iar n-am ajuns la nici o concluzie. Ala asa, alalalt asa, parca vorbeam la pereti. Cand sa predau si proiecul asta? Deadline: Acum! Suna telefonul. Aaa, e Ea! “Da, ti-l dau in juma de ora”. Cum sa fac? Cum sa fac? Ce i-as mai da io si altceva! Trebuie sa-l predau. Vine sefu. E naspa treaba. Sa zambim. “Sigur, nici o problema, il predau imediat”. Vaca!Gata si cu asta. Urmatorul. A, da, am uitat, iar trebuie sa cobor in meeting. La dracu’! Trebuie sa sustin toata prezentarea. E buna, stiu ca e buna. Ce-ar fi daca dupa aia m-as duce la masa…?Eram sigura. Modificari pana maine dimineata. Sa vedem. Iar o carutza de mailuri. E de bine! Sa merg pana alaturi sa-mi iau ceva de rontzait. Uite-l si pe asta. Sigur vrea si el ceva. Si-a pus zambetul de gigolo. Crede ca-l prinde. Oricum e-un bou! Great! Modificari la proiectul de saptamana trecuta. Vin de la client. Pana cand? Ca de obicei. Acum doua ore ar fi fost grozav. Se poate, de ce sa nu se poata. Daca la altii merge, merge si la tine. “Ti-l dau.” Ce-ar fi daca as lua 10 minute de aer? Sa ma plimb putin prin jurul firmei si sa nu ma mai gandesc la nimic?Telefonul! Iar telefonul. Secretara. A, da. Taxiul pe care i l-am cerut sa mi-l comande azi-dimineata vine in 2 minute. Lapopul. Sa nu uitam laptopul. La aia de ce ma duc? Ce mai vor si astia de la mine? Stai, mai aveam de bagat trei slide-uri in prezentare. Le fac in taxi. Sa trec intai pe la buda. Sa vedem. Fusta, dresul, machiajul. Perfect! Ah, suvita asta niciodata nu sta cum trebuie. Asa! Acum e bine! Ce boi. Bine ca s-a terminat si asta. Cel putin am scapat de intalniri pe ziua de azi. Ce-ar fi daca nu m-as mai intoarce azi la firma? Asa, pur si simplu. As veni maine si asta e. Da-le dracului de deadline-uri!“Buna. Cum a fost la prezentare?” Cine dracu ma intreaba? A, da! Am si ajuns inapoi la job. Uite-o si pe asta. Si-o trage cu sefu. Sa zambim. “Bine a fost! Foarte bine!”Cate mailuri? O fi ceva important? Sa vedem. Ce bine ca sunt multe din alea pe all staff. Shift Delete!Ia sa vedem.. de ce ne apucam?Ce-ar fi daca as pleca azi la 6?Modificarile lui Mister Gigolo! Gata. E 20.30. Mai suntem cativa. Aoleo, ce-mi plange stomacul. Ce-am mancat azi? Iar nimic! Am uitat, la dracu’!Ce-ar fi daca i-as cumpara o jucarica lu’ mogaldeaza mea in drum spre casa? Poate mai prind ceva deschis.Stai. Stai ca am uitat. Mai trebuie sa-l rezolv si pe asta. Trebuie predate maine la ora 10. Modificarile lu’ peste! Fir-ar al dracului, ca nu mai scap o data. Din proiect in proiect, din modificari in modificari, din prezentare in prezentare. Pai doar am vrut bani si cariera. Asa mi-a trebuit.S-a facut 23.00. Acum chiar inchid. Nu se poate! Nu se poate! Am uitat! Am uitat complet. Mai trebuie sa stau.Ce-ar fi daca l-as mai gasi pe Alex treaz? Hmm! Cand a fost ultima oara cand….?In sfarsit acasa! E 12 jumate. Ce-o fi prin frigider? Bate vantul. Sa ne demachiem, sa
ne dezbracam. Usor. Sa nu-l trezesc. Ce bine e in pat! Sa ne culcam. Unde esti somn? Ai fugit? 1.2.3.4.5….Degeaba. A fugit. Uite ca acum imi vine sa plang. Eu ce am facut azi pentru sufletul meu? De cate ori nu mi-am prospus sa… Unde am ajuns? Am visat cariera, iar acum visez cu ochii deschisi sa dorm 6 ore pe noapte. Sunt la capatul prapastiei. Simt ca ma clatin rau de tot. Nervii imi sunt in pioneze, copilul il vad doar in weekend, Alex nu ma mai vede la fata. Nici nu mai stiu de cand…Parintii ii vad de Paste si de Craciun. De cea mai buna prietena ce sa mai zic. Ce-ar fi daca…de maine…?
Usa, chei, lift, masina, pornim. Trafic. Ce claxoneaza ala ca boul? Ia uite-o si pe aia cum se baga!“Neata!” Start. Parola. Iar o carutza de mailuri. Ce-ar fi daca inainte mi-as asculta melodia lu’ Nouvelle Vague? Suna telefonul. Trebuie sa cobor in meeting. Doua ore pierdute de pomana si iar n-am ajuns la nici o concluzie. Ala asa, alalalt asa, parca vorbeam la pereti. Cand sa predau si proiecul asta? Deadline: Acum! Suna telefonul. Aaa, e Ea! “Da, ti-l dau in juma de ora”. Cum sa fac? Cum sa fac? Ce i-as mai da io si altceva! Trebuie sa-l predau. Vine sefu. E naspa treaba. Sa zambim. “Sigur, nici o problema, il predau imediat”. Vaca!Gata si cu asta. Urmatorul. A, da, am uitat, iar trebuie sa cobor in meeting. La dracu’! Trebuie sa sustin toata prezentarea. E buna, stiu ca e buna. Ce-ar fi daca dupa aia m-as duce la masa…?Eram sigura. Modificari pana maine dimineata. Sa vedem. Iar o carutza de mailuri. E de bine! Sa merg pana alaturi sa-mi iau ceva de rontzait. Uite-l si pe asta. Sigur vrea si el ceva. Si-a pus zambetul de gigolo. Crede ca-l prinde. Oricum e-un bou! Great! Modificari la proiectul de saptamana trecuta. Vin de la client. Pana cand? Ca de obicei. Acum doua ore ar fi fost grozav. Se poate, de ce sa nu se poata. Daca la altii merge, merge si la tine. “Ti-l dau.” Ce-ar fi daca as lua 10 minute de aer? Sa ma plimb putin prin jurul firmei si sa nu ma mai gandesc la nimic?Telefonul! Iar telefonul. Secretara. A, da. Taxiul pe care i l-am cerut sa mi-l comande azi-dimineata vine in 2 minute. Lapopul. Sa nu uitam laptopul. La aia de ce ma duc? Ce mai vor si astia de la mine? Stai, mai aveam de bagat trei slide-uri in prezentare. Le fac in taxi. Sa trec intai pe la buda. Sa vedem. Fusta, dresul, machiajul. Perfect! Ah, suvita asta niciodata nu sta cum trebuie. Asa! Acum e bine! Ce boi. Bine ca s-a terminat si asta. Cel putin am scapat de intalniri pe ziua de azi. Ce-ar fi daca nu m-as mai intoarce azi la firma? Asa, pur si simplu. As veni maine si asta e. Da-le dracului de deadline-uri!“Buna. Cum a fost la prezentare?” Cine dracu ma intreaba? A, da! Am si ajuns inapoi la job. Uite-o si pe asta. Si-o trage cu sefu. Sa zambim. “Bine a fost! Foarte bine!”Cate mailuri? O fi ceva important? Sa vedem. Ce bine ca sunt multe din alea pe all staff. Shift Delete!Ia sa vedem.. de ce ne apucam?Ce-ar fi daca as pleca azi la 6?Modificarile lui Mister Gigolo! Gata. E 20.30. Mai suntem cativa. Aoleo, ce-mi plange stomacul. Ce-am mancat azi? Iar nimic! Am uitat, la dracu’!Ce-ar fi daca i-as cumpara o jucarica lu’ mogaldeaza mea in drum spre casa? Poate mai prind ceva deschis.Stai. Stai ca am uitat. Mai trebuie sa-l rezolv si pe asta. Trebuie predate maine la ora 10. Modificarile lu’ peste! Fir-ar al dracului, ca nu mai scap o data. Din proiect in proiect, din modificari in modificari, din prezentare in prezentare. Pai doar am vrut bani si cariera. Asa mi-a trebuit.S-a facut 23.00. Acum chiar inchid. Nu se poate! Nu se poate! Am uitat! Am uitat complet. Mai trebuie sa stau.Ce-ar fi daca l-as mai gasi pe Alex treaz? Hmm! Cand a fost ultima oara cand….?In sfarsit acasa! E 12 jumate. Ce-o fi prin frigider? Bate vantul. Sa ne demachiem, sa
ne dezbracam. Usor. Sa nu-l trezesc. Ce bine e in pat! Sa ne culcam. Unde esti somn? Ai fugit? 1.2.3.4.5….Degeaba. A fugit. Uite ca acum imi vine sa plang. Eu ce am facut azi pentru sufletul meu? De cate ori nu mi-am prospus sa… Unde am ajuns? Am visat cariera, iar acum visez cu ochii deschisi sa dorm 6 ore pe noapte. Sunt la capatul prapastiei. Simt ca ma clatin rau de tot. Nervii imi sunt in pioneze, copilul il vad doar in weekend, Alex nu ma mai vede la fata. Nici nu mai stiu de cand…Parintii ii vad de Paste si de Craciun. De cea mai buna prietena ce sa mai zic. Ce-ar fi daca…de maine…?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)