vineri, 25 iunie 2010

Ţară de vânzare!!!!


Stare tehnică:
Are probleme cu alimentarea, o mică defecţiune la mecanismul de direcţie, că nu ţine linia dreaptă, şi merge cam înfrânată. Cutia de viteze e blocată în marşarier. Este înmatriculată în Europa, cu numere provizorii, se mai poate circula cu ea maxim o lună.

Istoric:
Este fabricată acum 2000 de ani, sub licenţă romană. A fost avariată în repetate rânduri. Prima dată a fost condusă de nişte ciobani, dar au mai călărit-o şi alţii. A fost reparată numai cu piese second hand, aduse de pe la turci. O perioadă a fost condusă bine de nişte nemţi, Carol I şi Ferdinand, dar apoi a încăput iarăşi pe mâna unor idioţi care au băgat-o prin toate gropile.
Exteriorul a fost vopsit în 1989, dar interiorul este încă plin de rugină. A mai avut câteva reparaţii capitale, în 1600, 1859 şi 1918, dar a mai şi pierdut o parte din piese.

Combinaţii:
Predau leasingul, mai sunt de plată la ea câteva zeci de rate FMI. Accept şi variante de schimb cu o ţară similară din Africa, oricât de mică ar fi dar să funcţioneze.

De ce o vând:
Sincer să fiu, o vând că m-a lăsat în drum şi nu mă pricep la ea. Plus că îmi consumă cam mult, şi ca s-o repar mă costă cât nu face. Oricum, eu n-am permis de conducere pentru categoria asta de ţară, aşa că să o conducă cine s-o pricepe. Dacă nu o vrea nimeni, o dezmembrez şi o vând pe bucăţi. E păcat de ea, vă spun. Sper să o ia cineva care ştie să o aprecieze.

duminică, 13 iunie 2010

Bucuresti 2010


Este o strada din Bucuresti: Calea Giulesti, de dupa capatul tramvaiului 44. A fost si mai rau dar, credeti-ma ca se poate si mai MAI RAU... macar acum e uscat.

Muncitorii care freaca menta toata ziua, facandu-se ca lucreaza, spun ca termina pana la toamna. Toamna trecuta spuneau ca termina pana in iarna. Iarna trecuta, ca pana in primavara... in primavara, ca in vara... si tot asa... Firma lui Erbasu, contractanta lucrarilor, incaseaza banii, Primaria Sectorului 6 are activitate, iar oamenii, isi blesteama zilele. Eu astept sa ploua, ca vreau sa-mi cumpar o barca...

Cersetorii romani se imbogatesc la Viena



Mi-a luat ceva timp, pana sa ma hotarasc sa scriu despre o intamplare care m-a facut sa intru in pamant de rusine. Am avut norocul sa-mi petrec o saptamana de concediu in Austria. O tara pe care o iubesc din tot sufletul. Acolo am impresia ca sunt cu adevarat acasa, mai ales ca am prieteni romani stabiliti acolo. Prieteni care fac cinste tarii noastre, pentru ca muncesc legal si isi vad de treaba, In comunitatea lor sunt foarte apreciati, iar asta ii face, cel putin pe vecinii si cunoscutii lor, sa aiba o parere buna despre Romania. Mai mult decat atat, in Austria (a nu se intelege ca vreau sa ma laud ca am vazut si eu o tara straina), cultura civica si respectarea legilor a intrat demult in reflexul populatiei, iar strainii (asa ca mine) aproape ca se simt obligati sa fie civilizati.
Cu toate acestea, in timp ce incercam sa profit de acele cateva zile de concediu, pe taram austriac, am avut parte de o intamplare care mi-a lasat un gust, nu amar, nu acru, ci amadoua la un loc si mai mult decat atat. Dupa ce am bantuit prin Viena, pe unde imi aduceam eu aminte ca ar fi ceva interesant de vizitat, inclusiv(altfel nu se putea) prin sutele de magazine, care (acum aberez, clar) ma chemau, chiar in romaneste, sa nu cumva sa nu inteleg, sa le calc pragul. De cate ori ieseam dintr-un astfel de loc, trebuia sa ajung la masina, parcata REGULAMNETAR, cu tichet la vedere, pe o strada laturalnica, unde depozitam toate porcariile pe care aruncam banii, de parca as fi fost fiica vreunui mare bogatan, sau vreo pitzi intretinuta de vreun mare bancher. Ei nu era chiar asa, dar sunt roman(ca) si nu ma pot abtine. In fine, am deviat de la subiect (trebuia sa ma laud cuiva). Ma aflam, asadar, la o terasa din centrul Vienei, unde savuram o cafea. Nu au trecut cinci minute (de fericire ca nu am prin preajma vreun roman care sa ma faca de cacao cu maioneza) si apare o femeie... Asta din poza, ca nu m-am putut abtine sa nu o pozez, desi a fugit mancand pamantul cand a vazut aparatul.
In timp ce incercam sa port o discutie inteligenta, culmea, in engleza (sa nu va imaginati ca am vorbit prea mult :)) Aveam la mine doar cuvintele care sa ma faca sa nu par roman(ca), nimic mai mult), apare babaciunea si incepe: "Bitte geben Sie mir ein paar Pfennig!", adica ceva de genul: "va rog dati-mi si mie un banut!" (sper ca am scris si tradus corect). Culmea, austriecii sau ce-or mai fi fost pe acolo, ii dadeau femeii cate 2-3 euro!!!!
Nu mi-a venit sa cred! M-am uitat insistent la baba. Ea a inteles ca vreau sa-i dau ceva si a venit la masa cu aceeasi expresie, de mai sus, pe care nu cred ca stia s-o traduca. In fine se milogeste de mine. EU... imi vine in minte s-o iau la suturi dar... eram civilizata, nu puteam. Asa ca o intreb plina de "compasiune":
De unde esti, babo? si zambesc, prefacandu-ma ca imi caut prin portofel.
Femeia imi raspunde stanjenita:
Din Romania!
Am crezut ca mor pe loc. O intreb mai departe... deja imi venea s-o strang de gat:
Si ce faci aici?, ma chinui eu sa indrug...
Cersesc, mama!, imi raspunde ea cu o nonsalanta care m-a lasat interzisa.
Bine si acum ce vrei, sa iti dau eu bani?
Daca vrei...am crezut ca esti nemtoaica, de aia am venit la tine, zice babaciunea, crezand ca ma flateaza.
Nu iti dau, o cert eu. Cati mai sunteti? De ce ne faceti si aici de ras? Chiar nu aveti ce sa mancati acasa? De aia ne dau toti suturi in fund, din cauza celor ca voi, incerc eu s-o conving ca nu e corect ce face ea.
Femeia se uita la mine si imi zice:
Bine, daca nu imi dai, nu ma mai tine de vorba, ca ma duc in alta parte!
Si a plecat..la alta masa, unde a mai primit 3 euro.
Eram paralizata. Nu puteam scoate niciun cuvant, cu atat mai mult nu am reusit sa fac alt gest decat sa fac o poza. La vederea aparatului femeia a fugit, mai sprintena ca un roib. Cateva zile nu mi-am revenit, chiar daca Romania e plina de cersetori si asta vad la fiecare colt de strada. Ii stim cu totii..isi trimit copiii pe strada sau se prefac orbi, ciungi...
Le-am povestit prietenilor mei intamplarea. Ei mi-au zis ca deja asta nu mai e o noutate. Din ce in ce mai multi cersetori romani vin in Austria sa se imbogateasca, pe obrazul nostru. Ei au prins o "romanca" in casa...
Mai mult, prietenii mei mi-au mai povestit o intamplare. Aflasem de la stiri, ca intr-un orasel, aproape de Viena au fost prinsi niste "romani" cu portbagajul prin de mezeluri. Ei bine, amicii mei colaboreaza cu politia locala. Spre rusinea lor au fost chemati la circa, in seara in care au fost prinsi "conationalii" nostri. Hotii au spus politistilor ca au furat mancare pentru ca in Romania nu au ce manca. Sa fie mai convingatoare, una dintre femeile din "gasca" s-a prefacut ca ii este rau. Degeaba au incercat amicii mei sa le explice autoritatilor ca este doar o prefacatorie si ca merita pedepsiti, ca nu sunt toti romanii ca specimenele respective. Politia a chemat ambulanta si i s-a facut un consult lesinatei. Medicii i-au dat cateva pastile si femeia si-a revenit. Restul povestii este deja postata pe toate site-urile de stiri. data viitoare o sa plec in concediu pe Marte... Poate acolo nu sunt cersetori romani, deghizati in martieni :)

marți, 1 iunie 2010

Cum să fraiereşti fraierii :)))

Am primit, prin e-mail, urmatoarea chestie. Nu ştiu cine a scris-o sau cu ce scop a făcut acest lucru, dar mi s-a părut destul de interesantă...

5 Metode pentru Tampirea Populaţiei(MTP)

V-aţi întrebat vreodată de ce nu va ajung banii, de ce copiii dumneavoastră par de necontrolat, de ce plătiţi rate insuportabile la bancă, de ce nu vă mai place nimic din ce aveţi în casă, de ce vă vine mereu să vă certaţi cu toată lumea, de ce vă simţiţi neglijat, ignorat, umilit, strivit de cei care ar trebuiâ să vă servească, de ce nu sunteţi fericit şi nici măcar mulţumit, sau pur şi simplu de ce fetele poartă de aproape 2 ani cisme în miezul verii ? Sunt convins că v-aţi întrebat. Dar v-aţi întrebat de ce nu faceţi nimic pentru ca aceste nemernicii să nu mai continue? În cele ce urmează voi încerca să vă ofer 5 motive pentru care raspunsul la această ultimă întrebare este, de obicei, “Nu pot”.
Le-am numit Metode pentru Tâmpirea Populaţiei pe scurt MTP-uri.Precizez că în cele ce urmează cuvintele “citititor” , “telespectator” şi “cetăţean român” vor fi înlocuite cu “bizon” şi/sau “fraier”
MTP -1
În fiecare zi pe toate canalele media oferă-i fraierului
un exemplu de personaj realizat d.p.d.v. financiar şi insistă pe câţi de mulţi bani are respectivul, câte chestii misto îşi cumpără în fiecare zi, cu ce femei sau bărbaţi bine umblă, în ce casă luxoasă trăieşte şi cât de simpatic e în discuţiile cu presa. În acest fel, puţin câte puţin, fraierul ajunge să fie, în mod real, interesat de viaţa acestui personaj. Apoi oferă-i informaţii despre situaţii conflictuale din viaţa acestui personaj realizat, de genul: divorţ cu scântei sau despărţire violentă, dispute pe moşteniri, corupţie, exprimări colorate. Nu la fel de bine dar destul de eficiente sunt şi informaţiile despre aspecte pozitive: căsătorie, o nouă cucerire, un act caritabil. Toate aceste situaţii au menirea de a fi comentate de către fraier împreună cu ceilalţi fraieri din lumea lui. Astfel bizonul se regăseşte în acele situaţii, iar distanţa între el şi acel personaj i se pare insignifiantă, deşi duhoarea de la ghenă îi ia nasul, rahaţii de câini din faţa blocului i se lipesc de tălpi, se sufocă în autobuz, şeful urlă la el ca la un animal, iar la cumpărături face calcule mai abitir decât Gheba.
MTP – 2
În fiecare zi pe toate canalele media explică-i bizonului
de unde să îşi ia cel mai avantajos credit, care sunt bancile care au comisioane ascunse şi, prin excludere, care sunt cele mai sigure şi unde trebuie să dea fuga să ia bani. Apoi, spune-i ce lucruri rele i se pot întâmpla dacă nu îşi plăteşte ratele. După ce te-ai asigurat că a înţeles toate astea combină totul cu MTP -1 astfel: Dan Bitman, personaj de succes, consilier al Ministerului de Finanţe este garanţia pentru creditul tau imobiliar (deşi în reclama TV, el cântă şi se scălămbăie împreună cu o babă sclerozată şi cu nişte spălaţi pe creier), doctoriţa lu’ peşte este cea care te sfătuieşte să cumperi medicamentul de cap chiar dacă nu te doare atât de tare încât să te îndopi cu antinevralgice, Anna Lesko, cântăreaţa de succes (deşi o parvenită, complet lipsită de talent artistic) sau marele baschetbalist Gică Mureşan(un semianalfabet care abia zice două vorbe) îţi arată de ce trebuie să vorbeşti aiurea de sute de euro pe lună la mobil. Apoi nu uita să mănânci margarină de care Nadia Comăneci nu s-ar atinge în veci, dar pe care ţi-o recomandă cu căldură. După asta ia-ţi haine ca piţipoanca cu fruntea îngustă şi ţăţe mari la preţuri de trei ori mai mari decât în orice ţară din occident, dar produse sub franciză la noi.
MTP – 3
În fiecare zi pe toate canalele media dezvăluie-i bizonului
prin ştiri repetitive sau talk-show-uri interminabile ce răutăţi fac autorităţile, cât de mult şi prin ce metode ingenioase fură banul public. După ce îi întipăreşti asta în minte uimeşte-l : fă un spectacol din orice realizare a ministrului sau primarului prezentat drept hoţ în zeci de rânduri. Arată-i de o sută de mii de ori ce bine se circulă pe podul sau şoseaua abia inaugurate, ce sisteme de siguranţă super-performante pentru siguranţa bizonului a cumpărat, ce evenimente artistice de înaltă ţinută şi popularitate va organiza. În acest mod, fraierul, deşi îndrăcit de zecile de nereguli prezentate în legătură cu acel politician, nu va simţi că e totul pierdut, ci dimpotrivă, că acolo sus, cineva lucrează şi pentru el. Totul se poate rezuma prin fraza cretinoidă: “A furat el dar şi face!” Prin această metodă, se legitimează deturnarea sistematică a banilor publici în buzunarele unora, prezentă în toate structurile de stat de la noi. Apoi, ca toate lucrurile să aibă un pic de sare şi piper arată-i fraierului câţiva barosani încătuşaţi, dar uită subiectul sau tratează-l cu superficialitate când aceştia sunt achitaţi de justiţie sau primesc pedepse cu suspendare.
MTP – 4
În fiecare zi pe toate canalele media arată-i fraierului
informaţii ultra-detaliate despre clanuri de cămătari, tâlhari, bătăuşi, spărgători de banci, elevi bătuţi de alţi elevi sau de profesori, pietoni omorâţi de şoferi recalcitranţi. Arată-i bizonului că nu mai este în siguranţă nicăieri şi că nu mai trebuie să îşi lase copilul în faţa blocului. După aceea combină această metodă cu MTP – 2 şi MTP -3. Vei obţine un mesaj beton prin care fraierul va întreprinde treptat următoarele acţiuni : îşi va cumpăra o uşă metalică, va face contract de monitorizare cu o firmă de pază, îşi va lua pistol cu bile, îşi va asigura casa, maşina, partenerul de viaţă, copilul şi pe sine. Apoi, acesta aparent liniştit se va uita cu aviditate la cum îi explică Ciocan despre eficienţa oamenilor legii atunci când au descins în casa traficanţilor din Ferentari şi au confiscat “uriaşa” cantitate de 200 de grame de cocaină (deşi anual la noi se trafichează tone)
MTP – 5
În fiecare zi pe toate canalele media convinge fraierul
că toată lumea este îngrijorată de soarta educaţiei. Apoi arată-i prin mii de alte exemple de ce în România nu are rost să faci şcoală. Combină cu MTP – 1 şi prezintă-i “vedeta” (o femeie independentă care ţine la principii) care are de toate pentru că a fost sponsorizată de “iubi” cel potent financiar, bătrân dar generos. Arată-i profesoare de română care dansează la bairamuri organizate de Vanghelie, sau care fac striptease la webcam. Apoi, îndrumă fraierul să se culturalizeze cu un roman imbecil de-al divei Mihaela Rădulescu şi să citească cărţi despre: cum să ajungi bogat, vedetă sau fotomodel când el e de fapt un sărăntoc, un nimeni şi un urât.

Lista de MTP-uri poate continua aproape la nesfârşit dar sper că prin acestea am surprins o parte din esenţial. Aş dori să precizez că nu aş avea aroganţa să pretind că eu nu mă încadrez în această categorie a “fraierilor”. Ce îmi place să cred este însă că aceste metode nu m-au prins în totalitate. Mulţumesc “pe această cale” propriei mele conştiinţe care m-a ajutat să fiu măcar un “fraier conştient“. Dacă nu v-am plictisit deja, voi reveni pe viitor şi cu alte Metode pentru Tâmpirea Populaţiei şi vă invit şi pe dumneavoastră să povestiţi în ce mod v-aţi simţit fraieriţi. Unii vor spune că nu ajută la nimic să ne dăm seama. Eu zic că ajută, şi ajută chiar unde doare mai mult: la cap şi la buzunar.
Succesuri!