Efectul invers al masurilor de desfintare a politiei rurale

MAI-ul reinfiinteaza posturile de politie rurala, declarand falimentul masurii luate de Igas si chestorul Liviu Popa (un material de Optimal Media)

Printr-un ordin al ministrului Administratiei si Internelor, Mircea Dusa, din data de 1 septembrie 2012 se reorganizeaza Politia Rurala. Prin acesta decizie se revine, practic, la situatia anterioara datei de 1 octombrie 2011, cand ministrul Traian Igas a desfiintat posturile de politie rurala, inlocuindu-le cu sectiile arondate unor centre orasenesti.

Cititi mai multe AICI:

Inaintea masurilor luate de Traian Igas si chestorul Liviu Popa, seful Politiei Romane de atunci, existau 2858 de birouri de politie rurala (posturi), dintre care 1940 incadrate cu 3 functii, 545 cu 4 functii, iar 293 cu 5-9 functii de agenti. Dupa data de 1 octombrie 2011, au fost infiintate 388 de sectii de politie, fiind mentinute 106 posturi in comunele cu stare infractionala mai deosebita. In fiecare post de politie a ramas un singur lucrator, care avea program de lucru intre orele 8-16.00, ora dupa care ar fi trebuit ca starea infractionala sa fie acoperita de lucratorii sectiilor prin aciuni de patrulare

Masura s-a dovedit a fi una cu adevarat dezastruasa. In primul rand, au crescut cheltuielile de carburant cu 23,5%, cele de personal cu 10%, iar cele privind chiria cadrelor cu 35%.

Cel mai grav lucru a fost, potrivit chestorului Petre Toba, seful Politiei Romane, cresterea starii infractionale in mediul rural in medie cu 6,3%, dupa cum urmeaza: crestere de 23.6% la furturile din locuinte, cu 16.7% la talharii, 14% la infractiunile grave. O crestere spectaculoasa, chiar dramatica, au inregistrat-o furturile de animale, care au crescut cu 47%, cel mai mai mare procent de crestere din ultimele decenii. Nu este de neglijat nici faptul ca infractiunile de ultraj asupra politistilor au crescut si ele cu 17.4%.

Haideţi să creăm ceva, s-avem ce abandona...

Fiecare isi doreste, la un moment dat, sa aiba mai mult. Unii isi permit, altii nu. Cei care nu, vor sa fie in lumea buna si fac tot posibilul sa pastreze aparentele...

Sa luam exemplul unei femei care vrea multe bijuterii si haine scumpe. Nu are bani, asa ca foloseste cartea de credit.
Peste un timp trebuie sa acopere imprumutul. Nu are de unde sa dea inapoi suma respectiva, dar nu vrea ca banca sa-i ia bunurile valoroase.
Asa ca decide ea, de buna voie, sa scape de ele. Nu o duce prea mult capul, asa ca isi vinde bijuteriile si hainele noi, de firma, pe care nici nu apucase sa le poarte.
Nu mai ia pe ele pretul pe care l-a platit. Cu o parte din bani achita o putin din datorie. Cu cealalata parte isi cumpara ceva mai ieftin, ca de, nu poate sa ramana dezbracata.
Hainele ieftine o fac sa arate ieftin, iar bijuteriile de tinichea ii stirbesc din personalitate, chiar daca stralucesc in soare.
Mai mult, aceste bijuterii nu pot fi purtate prea mult timp deoarece oxideaza si arata urat. Asa ca trebuie sa-si ia altele sau sa renunte la cochetarie.
In scurt timp a ajuns sa arate ca o casnica a carei singura bucurie a ramasa telenovela. Nu mai poate iesi in lume, in inalta societate. Se multumeste sa aiba niste pertenere de barfa, care sunt fericite ca biata de ea a ajuns ca si ele...